pana-n 7 ani...

Teoretic, pana la 7 ani am locuit in Pacurari. intr-un bloc in care daca stau bine si ma gandesc acuma, erau foarte multi copii, de diferite varste. nu stiam mai nimic atunci, pentru mine totu se rezuma la dus si adus de la gradinita, cateva ore de somn pentru "frumusete" si iesit afara in spatele blocului intr-un asa zis loc de joaca pentru copii, cu mult praf si rugina. da nu era deranjant pentru nici un copil sa se duca in casa murdar din cap pana-n picioare:P.

Nu pot sa uit gradinita din Pacurari, sala de clasa in care eram la grupa mare. sala in care cand intrai vedeai deasupra tablei 3 tablouri bine aliniate, cu distante egale intre ele. fiecare tablou in fata unui rand de banci; in partea din stanga, in fata randului de la perete era chipul unui baiat, in partea din dreapta, in fata randului de la geam era chipul unei fete si in fata randului de pe mijloc, deasura catedrei bineinteles ca erau cele doua chipuri unu langa altu. din tot aranjamentul bancilor si al tablourilor rezulta un singu lucru in mintea mea... baietii in partea stnga, fetele in partea dreapta si la mijloc, asa cum arata si tabloul, pe partea stanga baietii si pe partea dreapta fetele. da... s-a parut ca aranjare in banci asa cum o vedeam eu nu era prea buna pentru doamna educatoare, drept urmare le-a dat voie copiilor sa se aseje la locurile lor.

Imi aduc aminte cand invatam sa desenam, sa facem noduri, sa modelam plastilina. era interesant la gradinita. am fost fascinat cand am inceput sa invat engleza; stiam cum se spune la mama, la tata, la catel, la pisica, eram foarte incantat. da-mi aduc aminte si cum era cand fugeam pe holuri si ne izbeam in usa de la baie, de la fete :D; si venea educatoarea si ne batea la palme cu rigla de lemn si urmatoarele 2 ore eram toti cuminti:)). orele de joaca era fireste cele mai ravnite. stateam toti si jucam "flori, fete sau baieti", "telefonul fara fir","baba oarba" si cate si mai cate jocuri... tin minte serbarile de Craciun cand ne pregateam si invatam colinde si poezii pe care le recitram cu glas tremurat in fata unui Mos Craciun care-ti dadea cadoul de la parinti doar daca stiai sa-i canti sau sa-i zici o poezie... da era o atmoisfera frumoasa si plina de inocenta infantila. ... am o iregistrare video de la o serbare de Craciun, in care ne ridicam toti copii in picioare, asejati intr-un semicerc in fata clasei, in fata parintilor si ne apucam de colindat; educatoarea atenta la noi sa nu gresim, copii atenti la nenea in rosu si la parinti sa vada cate stim, parintii zambitori atenti la copii... numai eu, concentrat la colind si la colega de langa mine pe care o tot luam de mana...

Pentru mine e normal sa-mi aduc aminte gradinita, nu pentu ca ar fi fost prea multe lucruri pe care le-am invatat, ci pentru ca acolo am cunoscut o fata de care mi-a placut. nu mai stiu cum o cheama, nu mai stiu absolut nimic despre ea, atat imi aduc aminte ca la sfarsitu anului, cand toti isi luau ramas bun de la educatoare si de la colegi, eu am chemat-o pe sala si i-am dat un cadou (mic...i-am dat un martisor); nu era 1 Martie, da wtf.... aveam 6 ani:D